înfumura

română

Din în- + fumuri (pluralul lui fum).

Conjugarea verbului (se) înfumura
Infinitiv	a (se) înfumura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înfumurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înfumureze
Participiu	înfumurat
Conjugare	I

(v.refl.) a se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua.