îngâmfa

Vezi și : îngâmfă

română

Din în- + gâmfa (învechit și regional „a se umfla” < latină).

Conjugarea verbului (se) îngâmfa
Infinitiv	a (se) îngâmfa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îngâmfez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îngâmfeze
Participiu	îngâmfat
Conjugare	I

(v.refl.) a se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua.

Din îngâmfa.