îngâmfa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + gâmfa (învechit și regional „a se umfla” < latină).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gɨm'fa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngâmfa
Infinitiv a (se) îngâmfa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îngâmfez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îngâmfeze
Participiu îngâmfat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe