infractor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză infracteur < latină infractor.

Pronunție

  • AFI: /in.frak'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
infractor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infractor infractori
Articulat infractorul infractorii
Genitiv-Dativ infractorului infractorilor
Vocativ infractorule infractorilor
  1. persoană care a comis o infracțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe