infractor
română
Etimologie
Din franceză infracteur < latină infractor.
Pronunție
- AFI: /in.frak'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului infractor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infractor | infractori |
| Articulat | infractorul | infractorii |
| Genitiv-Dativ | infractorului | infractorilor |
| Vocativ | infractorule | infractorilor |
- persoană care a comis o infracțiune.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online