inimucă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din inimă + sufixul -ucă.

Pronunție

  • AFI: /i.ni'mu.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
inimucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inimucă inimuci
Articulat inimuca inimucile
Genitiv-Dativ inimucii inimucilor
Vocativ inimucă inimucilor
  1. (rar) inimioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe