încuia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină incuncare (< cŭneāre).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încuia
Infinitiv a (se) încuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încuie
Participiu încuiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc.
    A încuiat zăvorul la ușă.
  2. a reține pe cineva închis într-o încăpere.
    A încuia o casă; s-a încuiat în casă.
  3. (v.refl.) a se închide (singur), a se izola într-o încăpere.
  4. (fig.) (fam.) a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda.
    L-a încuiat cu replica lui.
  5. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) constipa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe