inocula

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză inoculer.

Pronunție

  • AFI: /i.no.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
inocula
Infinitiv a inocula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inoculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inoculeze
Participiu inoculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) a băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe