inovare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a inova.

Pronunție

  • AFI: /i.no'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
inovare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inovare inovări
Articulat inovarea inovările
Genitiv-Dativ inovării inovărilor
Vocativ inovare inovărilor
  1. acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație.


Traduceri

Anagrame

Referințe