inova

Vezi și : inovă

română

Etimologie

Din franceză innover < latină innovare.

Pronunție

• AFI: /i.noˈva/

Verb

Conjugarea verbului inova
Infinitiv	a inova
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inovez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inoveze
Participiu	inovat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi.
2. (v.intranz.) a introduce, a adopta, a propaga o inovație.

Cuvinte derivate

• inovare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din inova.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inova.

Anagrame

• avion
• novai

Referințe

• DEX '98 via DEX online