instigare
română
Etimologie
Din a instiga.
Pronunție
- AFI: /in.sti'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului instigare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instigare | instigări |
| Articulat | instigarea | instigările |
| Genitiv-Dativ | instigării | instigărilor |
| Vocativ | instigare | instigărilor |
- acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online