instiga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză instiguer < latină instigare.

Pronunție

  • AFI: /in.sti'ga/


Verb


Conjugarea verbului
instiga
Infinitiv a instiga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
instig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să instige
Participiu instigat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase).
    El instigă masele.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe