instiga

română

Etimologie

Din franceză instiguer < latină instigare.

Pronunție

• AFI: /in.stiˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului instiga
Infinitiv	a instiga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	instig
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să instige
Participiu	instigat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase).

   El instigă masele.

Sinonime

• agita, ațâța, incita, întărâta, provoca, stârni, tulbura, (pop.) sumuța, (înv. și reg.) scorni, (reg.) smomi, zădărî, (fig.) asmuți, monta

Cuvinte derivate

• instigare
• instigat
• instigator
• instigație, instigațiune

Traduceri

a incita; a provoca

catalană: instigar (català) engleză: instigate (English) esperanto: instigi (Esperanto) estoniană: ärgitama (eesti) franceză: instiguer (français) germană: aufhetzen (Deutsch), instigieren (Deutsch) (rar)

latină: instigare (Latina) neerlandeză: zwepen (Nederlands) portugheză: instigar (português) spaniolă: instigar (español) suedeză: anstifta (svenska), egga (svenska) turcă: kışkırtmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online