instructor

română

Etimologie

Din franceză instructeur. Confer rusă инструктор (instruktor).

Pronunție

AFI: /in'struk.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului instructor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instructor	instructori
Articulat	instructorul	instructorii
Genitiv-Dativ	instructorului	instructorilor
Vocativ	instructorule	instructorilor

persoană competentă care instruiește pe alții.

Cuvinte derivate

instructoare

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

catalană

(català)

Etimologie

Din latină īnstructor („preparator”).

Pronunție

(occidental) AFI: /ins.tɾukˈtoɾ/
(oriental) AFI: /ins.tɾukˈto/

Substantiv

instructor m., instructors pl.

instructor
(educ.) profesor

Cuvinte derivate

instructora

Cuvinte apropiate

instruir

Adjectiv

Declinarea adjectivului instructor
	Singular	Plural
Masculin	instructor	instructors
Feminin	instructora	instructores

instructiv

Referințe

engleză

(English)

Variante

(ieșit din uz) instructour

Etimologie

Din engleză medie, care provine din latină instruc- (variantă a lui īnstruere) + -tor.

Pronunție

AFI: /ɪnˈstɹʌktə(ɹ)/

Substantiv

instructor, pl. instructors

instructor
The instructor had to cancel class today.
(educ.) profesor

Sinonime

1: (rar) instructer
2: (educ.) tutor, pedagogue

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

driving instructor

Cuvinte apropiate

Vezi și

teacher

Referințe

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul īnstruō ‎(„a construi, a ridica; a aranja”).

Pronunție

AFI: /inˈstruk.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului īnstructor
m.	Singular	Plural
Nominativ	īnstructor	īnstructōrēs
Genitiv	īnstructōris	īnstructōrum
Dativ	īnstructōrī	īnstructōribus
Acuzativ	īnstructōrem	īnstructōrēs
Ablativ	īnstructōre	īnstructōribus
Vocativ	īnstructor	īnstructōrēs