intercalație

română

Etimologie

Din franceză intercalation.

Pronunție

• AFI: /in.ter.ka'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului intercalație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intercalație	intercalații
Articulat	intercalația	intercalațiile
Genitiv-Dativ	intercalației	intercalațiilor
Vocativ	intercalație	intercalațiilor

1. intercalare.
2. rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online