interlocutoare
Etimologie
Din interlocutor.
Pronunție
- AFI: /in.ter.lo.ku'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului interlocutoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interlocutoare | interlocutoare |
| Articulat | interlocutoarea | interlocutoarele |
| Genitiv-Dativ | interlocutoarei | interlocutoarelor |
| Vocativ | interlocutoareo | interlocutoarelor |
- persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online