interlocutoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din interlocutor.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.lo.ku'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
interlocutoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interlocutoare interlocutoare
Articulat interlocutoarea interlocutoarele
Genitiv-Dativ interlocutoarei interlocutoarelor
Vocativ interlocutoareo interlocutoarelor
  1. persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație.


Traduceri

Referințe