interlocutor
Etimologie
Din franceză interlocuteur.
Pronunție
- AFI: /in.ter.lo.ku'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului interlocutor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interlocutor | interlocutori |
| Articulat | interlocutorul | interlocutorii |
| Genitiv-Dativ | interlocutorului | interlocutorilor |
| Vocativ | interlocutorule | interlocutorilor |
- persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online