interoga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză interroger < latină interrogare.

Pronunție

  • AFI: /in.te.ro'ga/


Verb


Conjugarea verbului
interoga
Infinitiv a interoga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
interoghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să interogheze
Participiu interogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; (spec.) a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu.
  2. (v.tranz.) a examina, a chestiona un elev, un student, un candidat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe