martor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină martyr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
martor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ martor martori
Articulat martorul martorii
Dativ-Genitiv martorului martorilor
Vocativ martorule martorilor
  1. persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
  2. persoană chematădeclare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
  3. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct.
  4. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
  5. fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
  6. probă de referință folosită la experiențele de laborator.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul!
  • A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel


Traduceri

Referințe