interpretare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a interpreta.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.pre'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpretare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpretare interpretări
Articulat interpretarea interpretările
Genitiv-Dativ interpretării interpretărilor
Vocativ interpretare interpretărilor
  1. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretațiune.


Traduceri

Anagrame

Referințe