interpreta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză interpréter < latină interpretari.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.pre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
interpreta
Infinitiv a interpreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
interpretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să interpreteze
Participiu interpretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi).
  2. a reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o [bucată] muzicală.
    A interpretat un rol într-o piesă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe