ireproșabilitate
română
Etimologie
Din franceză irréprochabilité.
Pronunție
- AFI: /i.re.pro.ʃa.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului ireproșabilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ireproșabilitate | invariabil |
| Articulat | ireproșabilitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ireproșabilității | invariabil |
| Vocativ | ireproșabilitate | invariabil |
- însușirea a ceea ce este ireproșabil.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online