ironizatoare
română
Etimologie
Din ironizator.
Pronunție
- AFI: /i.ro.ni.za'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ironizatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ironizatoare | ironizatoare |
| Articulat | ironizatoarea | ironizatoarele |
| Genitiv-Dativ | ironizatoarei | ironizatoarelor |
| Vocativ | ironizatoareo | ironizatoarelor |
- (rar) persoană care ironizează.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online