ironiza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ironiser.

Pronunție

  • AFI: /i.ro.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
ironiza
Infinitiv a ironiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ironizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ironizeze
Participiu ironizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla.
    Se ironizau neîncetat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe