iscălit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) iscăli.

Pronunție

  • AFI: /is.kə'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
iscălit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iscălit iscălite
Articulat iscălitul iscălitele
Genitiv-Dativ iscălitului iscălitelor
Vocativ iscălitule iscălitelor
  1. faptul de a (se) iscăli.


Traduceri

Etimologie

Din a (se) iscăli.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
iscălit
Singular Plural
Masculin iscălit iscăliți
Feminin iscălită iscălite
Neutru iscălit iscălite
  1. (despre texte, documente, acte) care poartă iscălitura autorului sau emitentului.


Traduceri

Anagrame

Referințe