iscălitură

română

Din a (se) iscăli + sufixul -tură.

Declinarea substantivului iscălitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iscălitură	iscălituri
Articulat	iscălitura	iscăliturile
Genitiv-Dativ	iscăliturii	iscăliturilor
Vocativ	iscălitură	iscăliturilor

numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; (p.ext.) felul cum iscălește cineva.