iscăli

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) iskaljati, iskalu.

Pronunție

  • AFI: /is.kə'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) iscăli
Infinitiv a (se) iscăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) iscălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) iscălească
Participiu iscălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a (-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a (-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe