iscăli
română
Etimologie
Din slavă (veche) iskaljati, iskalu.
Pronunție
- AFI: /is.kə'li/
Verb
| Conjugarea verbului (se) iscăli | |
| Infinitiv | a (se) iscăli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) iscălesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) iscălească |
| Participiu | iscălit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. intranz. refl.) a (-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a (-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online