iscusință
Etimologie
Din a (se) iscusi + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /is.ku'sin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului iscusință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iscusință | iscusințe |
| Articulat | iscusința | iscusințele |
| Genitiv-Dativ | iscusinței | iscusințelor |
| Vocativ | iscusință | iscusințelor |
- îndemânare, dibăcie, pricepere; (p.ext.) talent, artă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online