talent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză talent < latină talentum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
talent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ talent talente
Articulat talentul talentele
Genitiv-Dativ talentului talentelor
Vocativ talentule talentelor
  1. aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare.
  2. persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe