isonar

română

Etimologie

Din ison + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /i.so'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului isonar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	isonar	isonari
Articulat	isonarul	isonarii
Genitiv-Dativ	isonarului	isonarilor
Vocativ	isonarule	isonarilor

1. (înv.) persoană care ținea isonul (la biserică).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anișor

Referințe

• DEX '98 via DEX online