isprăvire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a isprăvi.

Pronunție

  • AFI: /is.prə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
isprăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ isprăvire isprăviri
Articulat isprăvirea isprăvirile
Genitiv-Dativ isprăvirii isprăvirilor
Vocativ isprăvire isprăvirilor
  1. acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe