isprăvire
Etimologie
Din a isprăvi.
Pronunție
- AFI: /is.prəˈvi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului isprăvire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | isprăvire | isprăviri |
| Articulat | isprăvirea | isprăvirile |
| Genitiv-Dativ | isprăvirii | isprăvirilor |
| Vocativ | isprăvire | isprăvirilor |
- acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online