isprăvi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) ispraviti.

Pronunție

  • AFI: /is.prə'vi/


Verb


Conjugarea verbului
isprăvi
Infinitiv a isprăvi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
isprăvesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să isprăvească
Participiu isprăvit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a duce sau a ajunge până la sfârșit, a facefie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza.
  2. (v.tranz.) a face să se prăpădească, să dispară.
    S-a isprăvit cu el.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă!
  • Isprăvește odată! = taci! termină!
  • (refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut


Traduceri

Referințe