ispravă
română
Etimologie
Din slavă (veche) isprava, bulgară изправа (izprava).
Pronunție
- AFI: /is'pra.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului ispravă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ispravă | isprăvi |
| Articulat | isprava | isprăvile |
| Genitiv-Dativ | isprăvii | isprăvilor |
| Vocativ | ispravă | isprăvilor |
- faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; (p.ext.) aventură.
- (ir.) poznă, năzdrăvănie.
- rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil.
- De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere.
Expresii
- Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online