iubițică

română

Etimologie

Din iubițel.

Pronunție

• AFI: /ju.biˈʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului iubițică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubițică	iubițele
Articulat	iubițica	iubițelele
Genitiv-Dativ	iubițelei	iubițelelor
Vocativ	iubițico	iubițelelor

1. (fam.) diminutiv al lui iubită.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• biciuita
• băciuiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online