iubițel

română

Etimologie

Din iubit + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ju.biˈʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului iubițel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubițel	iubiței
Articulat	iubițelul	iubițeii
Genitiv-Dativ	iubițelului	iubițeilor
Vocativ	iubițelule	iubițeilor

1. (fam.) diminutiv al lui iubit.

Cuvinte derivate

• iubițică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buleții
• butelii
• butiile

Referințe

• DEX '98 via DEX online