jeune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : Jeune, jeuné, jeûne, jeûné

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie jeune, ieune, care provine din franceză veche juene < latină populară *jovenem, din latină iuvenis, juvenis („tânăr”), din proto-italică *juwenis.

Înrudit cu catalană jove, italiană giovine, giovane, occitană jove, jouine, portugheză jovem, română june și spaniolă joven.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
jeune
Singular Plural
Masculin jeune jeunes
Feminin jeune jeunes
  1. tânăr, (rar) june
    Il fut maréchal de France très jeune.
  2. tineresc
    De jeunes désirs. — De jeunes ardeurs.
  3. (fig.) novice, neexperimentat
    Mon Dieu, qu'il est jeune !

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii


Substantiv

jeune m.f., jeunes

  1. (om) tânăr, tânără
    Le jeune, viens par ici !

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din jeuner.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru jeuner.

Referințe