jirăvire
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʒi.rə'vi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului jirăvire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jirăvire | jirăviri |
| Articulat | jirăvirea | jirăvirile |
| Genitiv-Dativ | jirăvirii | jirăvirilor |
| Vocativ | jirăvire | jirăvirilor |
- (pop.) tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online