jobber

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Împrumutat din engleză jobber.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
jobber
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jobber jobberi
Articulat jobberul jobberii
Genitiv-Dativ jobberului jobberilor
Vocativ - -
  1. (fin.) intermediar în comerțul internațional, cu materii prime, care face legătura între exportator și clientul importator.

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din job („serviciu, loc de muncă, ocupație, slujbă”) +‎ -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈdʒɒbə(ɹ)/


Substantiv

jobber, pl. jobbers

  1. (înv.) ziler, zilaș
  2. (fin.) jobber
  3. (în SUA; fin.) intermediar, misit, samsar
  4. (în Anglia; fin.) formator de piață
  5. (în Anglia; înv., fin.) speculant (de bursă)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe