jugărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din jug + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.gə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
jugărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jugărit invariabil
Articulat jugăritul invariabil
Genitiv-Dativ jugăritului invariabil
Vocativ jugăritule invariabil
  1. taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure.
  2. loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă.


Traduceri

Referințe