cărat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a căra.

Pronunție

  • AFI: /kə'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărat cărate
Articulat căratul căratele
Dativ-Genitiv căratului căratelor
Vocativ căratule căratelor
  1. acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare).
  2. timpul când se cară fânul sau recolta.


Traduceri

Anagrame

Referințe