juncuț

română

Etimologie

Din junc + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /ʒun'kuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului juncuț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	juncuț	juncuți
Articulat	juncuțul	juncuții
Genitiv-Dativ	juncuțului	juncuților
Vocativ	juncuțule	juncuților

1. juncușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online