juncuță

română

Etimologie

Din juncă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ʒun'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului juncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	juncuță	juncuțe
Articulat	juncuța	juncuțele
Genitiv-Dativ	juncuței	juncuțelor
Vocativ	juncuță	juncuțelor

1. diminutiv al lui juncă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online