jutge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche, care provine din latină iūdicem, jūdicem, forma de acuzativ pentru iūdex („judecător, jude”). Confer franceză juge, occitană jutge și spaniolă juez.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈd͡ʒu.d͡ʒe/
  • (oriental) AFI: /ˈʒud.ʒə/


Substantiv

jutge m., jutges pl.

  1. (jur.) judecător, jude
  2. (sport) arbitru

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din jutjar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jutjar.
  2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru jutjar.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru jutjar.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru jutjar.

Referințe





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină iūdicem, jūdicem, forma de acuzativ pentru iūdex („judecător, jude”). Confer franceză juge, catalană jutge și spaniolă juez.

Pronunție

  • AFI: /ˈd͡ʒyd͡ʒe/


Substantiv

jutge m., jutges pl.

  1. (jur.) judecător, jude

Cuvinte apropiate

Referințe