jurat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză juré < latină juratus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
jurat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurat jurați
Articulat juratul jurații
Dativ-Genitiv juratului juraților
Vocativ juratule juraților
  1. (în unele state) cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur.

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din a jura.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
jurat
Singular Plural
Masculin jurat jurați
Feminin jurată jurate
Neutru jurat jurate
  1. (pop.; adesea substantivat) blestemat, afurisit; rău, hain.


Traduceri

Anagrame

Referințe