jurat

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : jurât

română

Etimologie

Din franceză juré < latină juratus.

Pronunție

  • AFI: /ʒuˈrat/


Substantiv


Declinarea substantivului
jurat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurat jurați
Articulat juratul jurații
Genitiv-Dativ juratului juraților
Vocativ juratule juraților
  1. (în unele state) cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur.

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din verbul a jura.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
jurat
Singular Plural
Masculin jurat jurați
Feminin jurată jurate
Neutru jurat jurate
  1. (pop.; adesea substantivat) blestemat, afurisit; rău, hain.


Traduceri

Etimologie

Din jura.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru jura.

Anagrame

Referințe