De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză kaiten.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
kaiten
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
kaiten
|
kaitene
|
| Articulat
|
kaitenul
|
kaitenele
|
| Genitiv-Dativ
|
kaitenului
|
kaitenelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- torpilă condusă până la țintă de un pilot, care devine prima ei victimă.
Traduceri
