victimă
Etimologie
Din franceză victime < latină victima.
Pronunție
- AFI: /ˈvik.ti.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului victimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | victimă | victime |
| Articulat | victima | victimele |
| Genitiv-Dativ | victimei | victimelor |
| Vocativ | victimă | victimelor |
- persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc.
- persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.).
- (în antichitate) animal sau om care era sacrificat unui zeu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online