lăcătui

română

Etimologie

Din lacăt + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /lə.kə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului lăcătui
Infinitiv	a lăcătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	lăcătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lăcătuiască
Participiu	lăcătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a încuia cu lacătul.

Cuvinte derivate

• lăcătuire
• lăcătuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acațiul
• actuali
• alcătui

Referințe

• DEX '98 via DEX online