lăcătui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din lacăt + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /lə.kə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
lăcătui
Infinitiv a lăcătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lăcătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lăcătuiască
Participiu lăcătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a încuia cu lacătul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe