lăcătuire

română

Etimologie

Din a lăcătui.

Pronunție

• AFI: /lə.kə.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lăcătuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăcătuire	lăcătuiri
Articulat	lăcătuirea	lăcătuirile
Genitiv-Dativ	lăcătuirii	lăcătuirilor
Vocativ	lăcătuire	lăcătuirilor

1. (rar) acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acetilura
• alcătuire
• atacurile
• căutările
• arăcitule
• cariatule
• cârâitule

Referințe

• DEX '98 via DEX online