lăcătuire
română
Etimologie
Din a lăcătui.
Pronunție
- AFI: /lə.kə.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lăcătuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lăcătuire | lăcătuiri |
| Articulat | lăcătuirea | lăcătuirile |
| Genitiv-Dativ | lăcătuirii | lăcătuirilor |
| Vocativ | lăcătuire | lăcătuirilor |
- (rar) acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online