lăcuitoare
română
Etimologie
Din lăcuitor.
Pronunție
- AFI: /lə.ku.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lăcuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lăcuitoare | lăcuitoare |
| Articulat | lăcuitoarea | lăcuitoarele |
| Genitiv-Dativ | lăcuitoarei | lăcuitoarelor |
| Vocativ | lăcuitoareo | lăcuitoarelor |
- lucrătoare specializat în lucrări de lăcuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online