Sari la conținut

lăibărac

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din laibăr + sufixul -ac.

Pronunție

  • AFI: /ləj.bəˈrak/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăibărac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăibărac lăibărace
Articulat lăibăracul lăibăracele
Genitiv-Dativ lăibăracului lăibăracelor
Vocativ lăibăracule lăibăracelor
  1. (reg.) laibăr.


Traduceri

Anagrame

Referințe