lăieț

română

Etimologie

Din laie + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /ləˈjeʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului lăieț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăieț	lăieți
Articulat	lăiețul	lăieții
Genitiv-Dativ	lăiețului	lăieților
Vocativ	lăiețule	lăieților

1. țigan care face parte dintr-o laie; (p.ext.) om cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.

Cuvinte derivate

• lăiață

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului lăieț
	Singular	Plural
Masculin	lăieț	lăieți
Feminin	lăiață	lăiețe
Neutru	lăieț	lăiețe

1. care face parte dintr-o laie; (p.ext.) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elita
• etila

Referințe

• DEX '98 via DEX online