leșinătură

română

Etimologie

Din a leșina + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /le.ʃi.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului leșinătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leșinătură	leșinături
Articulat	leșinătura	leșinăturile
Genitiv-Dativ	leșinăturii	leșinăturilor
Vocativ	leșinătură	leșinăturilor

1. (depr.) ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arseniatul
• reinstalau

Referințe

• DEX '98 via DEX online