lecuire
Etimologie
Din a lecui.
Pronunție
- AFI: /le.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lecuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lecuire | lecuiri |
| Articulat | lecuirea | lecuirile |
| Genitiv-Dativ | lecuirii | lecuirilor |
| Vocativ | lecuire | lecuirilor |
- acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online